- ProRock a scris:
- avem, dar toti sunt de pe timpul sovietic...
nu chiar toti,
din fericire.
Bine , hai sa va pun niste info despre citeva personalitati ai orasului Balti, sa stiti ca avem cu ce ne mindri, nu doar cu militarii rusi . Daca cineva nu-i deacord, ==> comentariile si , sugestiile sunt binevenite :MIHAI VOLONTIRNascut la 9 martie 1934 in satul Glinjeni, Rezina si-a facut studiile la Scoala pedagogica din Orhei (1952-1955). Din 1957 pina in prezent actor la Teatrul National "Vasile Alecsandri" din Bălţi.
Debuta la "Moldova-film" in 1967 in celebrul film al lui Gheorghe Voda si Vlad Iovita "Se cauta un paznic".
Un remarcabil talent. Este invitat sa joace in filme montate la studiouri din Rusia. Rolul lui Budulai ii aduce celebritate. Figura marcanta a filmului moldovenesc din anii 70-80.
Filmografie: Se cauta un paznic, Ivan Turbinca,1967;
Aceasta clipa, Mihai Adam, 1968;
Singur in fata dragostei, Obada, 1969;
Zece ierni penrtu o vara, Ilie, 1969;
Povirnisul, Andrei Spirea, 1970;
Al patrulea, Bonar ("Mosfilm"), 1972;
Acest dulce cuvint – libertate, Carlos ("Mosfilm"), 1972;
Dimitrie Cantemir, Dimitrie Cantemir, 1973;
Podurile, Petrache, 1973;
Barbatii incaruntesc de tineri, Andrei Razlog, 1974;
Nu crede tipatului pasarii de noapte, Ion Musteata, 1976;
Povestea lui Fat-Frumos, Pasarila, 1977;
Radacinile vietii, Batir, 1978;
Fii fericita, Iulia! Radu, 1983;
Tiganul, Budulai, ("Ekran"), 1984 s.a.
Premii si diplome: Premiul National, 1971.
Premiul National al Federatiei Ruse, 1980.
Premiul Fratii Vasiliev, Federatia Rusa, 1980.
Artist al poporului, 1984.
Nu demult, Volontir risca sa ramana orb din cauza unei boli care-i afecta vederea. Deoarece este sarac, guvernul de la Chisinau a decis sa-i acopere cheltuielile pentru operatia chirurgicala din fondul sau de rezerva.
iar acum sa trecem la sport:Vadim VacarciucNascut la 1 octombrie 1972 , in satul Răuţel. Sportiv halterofil.
In 1997 devine campion mondial.
A absolvit Universitatea de stat Alecu Russo din Balti.
A ocupat locul 5 de la olimpiadele de la Atlanta (96) si Sydney(2000).
Decorat cu ordinul "Gloria Muncii".
Bun, despre cei de mai sus , sunt sigur ca stiati.
Cine a auzit, sau a citit despre "persoana care a amenintat sa se autoincendieze in centrul orasului", in caz ca monumentul lui lenin va fi reinstalat? Clar ca nu u e o personalitate doar din cauza asta, dar dadorita actiunilor indeplinite pe parcursul intregii vieti. Ok, hai sa vedem mai concret cine-i si ce prezinta aceasta persoana (si ce info am putut gasi despre el):Gheorghe BriceagCunoscut aparator al drepturilor omului in R. Moldova si presedinte al Filialei Balti a Comitetului Helsinki pentru Apararea Drepturilor Omului, acum in varsta de 78 de ani, Gheorghe Briceag, a fost condamnat, in anii '40 ai secolului trecut, de puterea bolsevica la zece ani de GULAG si mai apoi la sapte ani de exil pentru ca a organizat unul dintre primele grupuri de rezistenta antisovietica din Basarabia.
Mos Gheorghe Briceag, laureatul Premiului Homo Homini, era copil, avea 16 ani cand a luat–o spre Prut, ascunzand listele de patrioti. La un moment a inteles ca este urmarit si ca nu are scapare. "Le–am mancat in graba. Cate am dovedit am mancat, restul le–am ascuns in zapada, dar nu le–am dat nici un nume." Ce gust au oare listele cu patrioti mestecate in doua cu zapada? L–au ajutat listele dosite in sangele lui sa indure apoi gerurile Siberiei unde a fost surghiunit? Au ajuns oare prin sistemul metabolic numele lor in sangele lui Gheorghe Briceag? A simtit el oare vreodata dupa asta cum e gustul libertatii sau au aflat vreodata patriotii ca Gheorghe Briceag nu i–a tradat niciodata? Cel care a inghitit listele e singur acum, sub un nou regim care se inchina la Lenin si care aduna in dosare noi liste cu patrioti.
"Chiar daca imi dadeam foc, monumentul ar fi fost adus in centrul orasului. Acest lucru insa nu s–a intamplat, pentru ca un sir de institutii mass–media au mediatizat pe larg evenimentele respective", a declarat intr–o conferinta de presa Gheorghe Briceag, specificand ca presa a reusit sa atentioneze atat opinia publica din Moldova, cat si cea internationala despre pericolele reinstalarii ilegale a monumentului lui Lenin in Balti. In context, Briceag a declarat ca acolo unde presa nu tace, este loc si pentru respectarea drepturilor omului.
De mentionat ca Gheorghe Briceag a intrat recent (27 aprilie 2005) in posesia Premiului Homo Homini ("Premiul pentru Demnitate Umana") pentru anul 2004, oferit de Fundatia People in Need. Ceremonia de inmanare a premiului s–a produs in cadrul Festivalului de film documentar "One World Human Rights" ("Drepturile Omului in Lume"), care s–a desfasurat la Praga intre 27 aprilie si 5 mai sub egida ex–presedintelui ceh Vaclav Havel si autoritatilor Republicii Cehe.
Gheorghe Briceag este unicul reprezentant al R. Moldova, care s–a invrednicit de acest premiu si al saptelea din lume. Premiul Homo Homini i–a fost acordat pentru contributia la protectia drepturilor omului in R. Moldova si pentru opunerea sa procesului de reinstalare a simbolurilor si ideologiei sovietice. La Praga, Gheorghe Briceag a fost si unul dintre cei cinci membri ai juriului la editia a saptea a Festivalului "One World Human Rights", manifestare care face parte dintr–o retea de 200 de festivaluri video/audio din Europa.
In noiembrie trecut, doi jurnalisti cehi au realizat un film documentar despre protestele din Balti legate de intentia autoritatilor de a instala in centrul orasului monumentul lui Lenin. Filmul a fost realizat de televiziunea ceha si difuzat de acest post TV. Unul dintre principalii protagonisti ai filmului este Gheorghe Briceag.
hmmm, eu zic ca-i bravoEugen CoşeriuEugen Coşeriu (sau Eugeniu Coşeriu, Eugenio Coseriu, născut la 27 iulie 1921, comuna Mihăileni, judeţul Bălţi, azi în Republica Moldova, decedat pe datat de 7 septembrie 2002, Tübingen, Germania) a fost un filolog romanist. Doctor în Filologie şi Filosofie, autorul unui număr de peste 50 de volume şi a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, contribuie la îmbogătirea metodologiei disciplinelor lingvistice. A fost ales membru de onoare al Academiei Române (1991). Conform afirmaţiei lui Mircea Borcilă (Universitatea din Cluj), Eugen Coşeriu a fost "cel mai strălucit exponent al culturii române în planul universal al ştiinţelor omului".
Studii:Eugen Coşeriu a absolvit liceul "Ion Creangă" din oraşul Bălţi, apoi şi-a continuat studiile în filologie la universităţile din Iaşi, Roma şi de filosofie la Universitatea din Milano. Între 1950 şi 1963 a predat la Universitatea din Montevideo, Uruguay, între 1961 şi 1963 fiind profesor-invitat şi la Universitatea din Bonn, Germania. Din 1963 şi până la sfârşitul vieţii a fost profesor la Tübingen. Mai multe generaţii de discipoli ai lui Eugen Coşeriu constituie Şcoala de lingvistică de la Tübingen.
A fost Doctor Honoris Causa al aproape 50 de universităţi din întreaga lume.În urma propunerii administratiei bibliotecii si a sectiei cultura din cadrul primariei orasului, din 2005, biblioteca municipala din Balti îi poarte numele.Mai multe informatii despre aceasta personalitate o puteţi găsi
aiciColea Rautu - nume real: Colea Rutkovski
Născut la Bălţi pe data de 18 noiembrie 1912 (pe atunci in Imperiul Rus)
ActorA absolvit Academia de arta dramatica din Bucuresti.
FilmografieActiunea Zuzuc (1984)
Duelul (1981) - Grigore Maimuca
Actiunea "Autobuzul" (1978)
Accident (1977)
Toate panzele sus! (1976)
Lupul marilor (1971) - Pete
Castelanii (1964)
Setea (1961)
Desfasurarea (1954)
Nu stiu daca sunteti la curent ca in oras, mai innainte, exista o comunitate evreiasca foarte importanta (ex: in 1930 populatila Baltului era de 35 000 de persoane dintr-e care 20 000 evrei , 10 000 români, 5 000 ucrainieni si rusi).Lia van LeerDoamna Lia van Leer, acum in virsta de 82 de ani ( s-a nascut la Bălţi, [atunci in Romania]), este o personalitate marcanta a cinematografiei israeliene, in 2004 a primit Premiul Israel pentru contributia determinanta la dezoltarea culturii cinematografice din Israel. Distinctia ia fost acordata in calitate de fondatoare si directoare a Cinematecii din Ierusalim si a Festivalului International de film care se desfasura in 2004 la Ierusalim pentru a 21 oara. Ea a venit in tara in anul 1940, sa-si viziteze sora, si nu s-a mai inapoiat in Romania din pricina razboiului. S-a casatorit cu Wim van Leer (1913-1992), inginer, pilot, ziarist, dramaturg si producator de film stabilindu-se la Haifa unde au infiintat, in 1955, primul cineclub din tara. "Atunci nu era televiziune, povesteste ea, si aveam un proiector de 16 mm, primit cadou de la socrul meu. In fiecare vineri invitam prieteni sa vizioneze filme. Casa noastra a devenit cea mai populara din Haifa".
Curind din acest cineclub s-a nascut Cinemateca din Haifa. Colectia personala de filme s-a dezvoltat cu timpul, astfel ca in 1960 s-a intemeiat pe baza ei Arhiva Israeliana de filme, acceptata in 1963 ca membru al Federatiei Internationale de Filme.In 1973 sotii Van Leer s-au mutat la Ierusalim unde, cu ajutorul primarului Teddy Kolek si al Fundatiei "Ierusalim", au construit, vis-a-vis de zidurile Orasului Vechi, in 1981, sediul permanent al Arhivei Israeliene de Film, al Cinematecii, si al Festivalului International de film ( infiintat in 1984). Activitatea Liei van Leer a fost recunoscuta pina acum prin decernarea multor premii nationale si internationale, printre ele: Premiul decernat de presedintele Haim Hertzog pentru activitatea sa voluntara (1988), distinctiile franceze "Cavaler al Artelor si Literaturii" si "Cavaler al Legiunii de Onoare", Premiul pentru intreaga sa viata pusa in slujba cinematografului acordat de Academia Israeliana de film (1998).
Al doilea laureat al Premiului Israel 2004 originar din Romania este Moshe Schnitzer, fondator al industriei israeliene de diamante, Presedinte de onoare al Bursei israeliene de diamante, pe care a condus-o efectiv timp de trei decenii; el a deschis in aceasta perioada in numeroase tari piete de desfacere pentru industria israeliana de diamante - apreciata azi la 14 miliarde dolari. Moshe Schnitzer a fost si presedinte al Federatiei Mondiale a burselor de diamante si conducator al Institutului de diamante din Israel. In anul 2000, cand a implinit 80 de ani, numele sau a fost acordat Centrului de diamante din Ramat Gan.